încet

română

Etimologie

Din latină qu (i)etus.

Pronunție

• AFI: /ɨnˈʧet/
• SAMPA: /1n"tSet/

Adjectiv

Declinarea adjectivului încet
	Singular	Plural
Masculin	încet	înceți
Feminin	înceată	încete
Neutru	încet	încete

1. fără viteză; liniștit, lin, domol.
2. (despre oameni) care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent.
3. (despre judecată, gândire) care raționează cu greutate; greoi.
4. (despre sunete, melodii etc.) cu intensitate scăzută, abia auzit.

Cuvinte derivate

• încetinel
• încetini
• încetișor

Traduceri

Traduceri

Adverb

1. fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite.
2. (cu valoare de interjecție) binișor! nu așa tare!; fără zgomot!
3. cu glas coborât; molcom, potolit.

Expresii

• (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cenți
• etnic

Referințe

• DEX '98 via dexonline