De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din turcă seyis.
Substantiv
Declinarea substantivului seiz |
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
seiz |
seizi |
| Articulat |
seizul |
seizii |
| Genitiv-Dativ |
seizului |
seizilor |
| Vocativ |
seizule |
seizilor |
- (înv.) rândaș, grăjdar (la curtea domnească).