placă

Vezi și : placa, plaća, plaça, płaca, płacą

română

Din franceză plaque.

Declinarea substantivului placă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	placă	plăci
Articulat	placa	plăcile
Genitiv-Dativ	plăcii	plăcilor
Vocativ	placă	plăcilor

(de obicei urmat de determinări care indică materia) bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
(înv.) tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători.
(tipogr.) foaie de metal pe care se imprimă literele.
(med.) proteză dentară mobilă.
Placă dentară.

(fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva

Din plăcea.