oreille
Aspect
(français)
Etimologie
Din franceză medie oreille, care provine din franceză veche oreille < latină populară oricla, din latină auricula, diminutiv al lui auris („ureche”).
Înrudit cu catalană orella, italiană orecchio, occitană aurelha, portugheză orelha, română ureche și spaniolă oreja.
Pronunție
- AFI: /ɔ.ʁɛj/
- Audio:
Substantiv
oreille f., oreilles pl.
Sinonime
- 1: (anat.) (fam.) baffle, (fam.) cage à miel, (argou) écoutille, (argou) esgourde, (argou) étagère, (fam.) étagère à crayon, (argou) étagère à mégot, (argou) étiquette, (fam.) éventail à moustiques (fam.) feuille, (fam.) manette, oneille, (argou) portugaise
- 2: audition, ouïe
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Vezi și
Etimologie
Din oreiller.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru oreiller.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru oreiller.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru oreiller.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru oreiller.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru oreiller.