Sari la conținut

oreille

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză medie oreille, care provine din franceză veche oreille < latină populară oricla, din latină auricula, diminutiv al lui auris („ureche”).

Înrudit cu catalană orella, italiană orecchio, occitană aurelha, portugheză orelha, română ureche și spaniolă oreja.

Pronunție

  • AFI: /ɔ.ʁɛj/
  • Audio:


Substantiv

oreille f., oreilles pl.

  1. (anat.) ureche
  2. (p.ext.) auz

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din oreiller.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru oreiller.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru oreiller.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru oreiller.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru oreiller.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru oreiller.

Referințe