Placaj
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Placajul este un semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr, de obicei impar, de foi de furnir suprapuse, folosit ca material de construcție sau la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc.[1]
Proiectare
[modificare | modificare sursă]Fabricarea unui panou de placaj necesită șase etape principale: derularea, sortarea, calibrarea, presarea, șlefuirea și tăierea la formate standardizate.
Foile de furnir care alcătuiesc panoul se obțin prin derularea unui buștean. Acesta se rotește în jurul axei și intră în contact cu o lamă, rezultând astfel o foaie de furnir cu o grosime de la 0,33 la 4 mm. Furnirele sunt apoi uscate și tăiate la dimensiune. Din acest proces rezultă furnire cu dimensiuni mai mici decât ale panoului final, acestea fiind îmbinate pentru a reconstitui foi întregi.
Fațetele astfel obținute sunt apoi sortate în funcție de calitate: cele mai bune servesc drept placări exterioare (fețe) și altele, iar cele îmbinate sau îmbinate în dinți) servesc ca interioare (miez).
Acestea sunt apoi lipite cu adeziv, uree-formaldehidă, melamină, fenol sau rezorcinol.
După aplicarea adezivului, foile rezultate sunt introduse într-o presă ale cărei fețe sunt încălzite pentru a asigura fixarea adezivului. De asemenea, prin operațiunea de încălzire la temperatura de cca. 160 °C, se elimină orice organism viu (insecte, bacterii).
După răcire, panourile sunt șlefuite și retezate la dimensiunile finale.
Diferența dintre placaj și placajul flexibil
[modificare | modificare sursă]Diferența dintre placaj și placajul flexibil constă în esența de lemn din care este produs și în grosimea placajului.
Într-un placaj uzual, foile de furnir sunt suprapuse alternativ pe lungime și perpendicular, încrucișate, având grosimi identice.
Într-un placaj flexibil, fațetele sunt întotdeauna un număr impar, de asemenea așezate încrucișat, însă straturile exterioare reprezintă aproape toată grosimea placajului, miezul fiind realizat din furnire foarte subțiri. Această caracteristică îi atribuie proprietăți bune de îndoire. Placajul flexibil este deosebit de folosit pentru a face butoaie, bărci, mobilier sau lucrări speciale. Cu toate acestea, înainte de îndoire plăcile flexibile nu au aceleași caracteristici de rezistență ca ale placajului obișnuit.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Filipovici, Jiva, Studiul lemnului Vol. II, București, 1965: Editura Didactică și Pedagogică;
- Istrate, V., Utilajul și tehnologia de fabricație a produselor stratificate din lemn, București, 1966: Editura Didactică și Pedagogică;
- Mitișor, Al., Tehnologia produselor stratificate din lemn, Universitatea Transilvania din Brasov, 1975: Editura Didactică și Pedagogică;
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de placaj la Wikimedia Commons
