Janet Maslin
| Janet Maslin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (77 de ani)[1]  New York City, SUA |
| Căsătorită cu | Benjamin Cheever[*] Jon Landau[*] |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | jurnalistă critic literar[*] critic muzical[*] critic de film[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universidad de Rochester[*] |
| Organizație | The New York Times Company |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Janet R. Maslin (n. , New York City, SUA) este o jurnalistă americană care a activat ca critic de film pentru The New York Times din 1977 până în 1999, fiind critic principal în ultimii șase ani, iar apoi critic literar din 2000 până în 2015. În 2000, Maslin a contribuit la înființarea Centrului de Film Jacob Burns din Pleasantville, New York(d). Ea este președintele consiliului său de administrație[2][3].
Educație
[modificare | modificare sursă]Maslin a absolvit Universitatea din Rochester în 1970 cu o diplomă de licență în matematică[4].
Carieră
[modificare | modificare sursă]Maslin și-a început cariera ca critic de muzică rock pentru The Boston Phoenix și a devenit redactor și critic de film pentru publicația respectivă. A lucrat, de asemenea, ca freelancer pentru Rolling Stone și a activat la Newsweek[5].
Maslin a devenit critic de film pentru The New York Times în 1977. Începând cu 1 decembrie 1994, l-a înlocuit pe Vincent Canby în funcția de critic principal de film[5]. Maslin a continuat să recenzeze filme pentru The Times până în 1999, când a părăsit pentru scurt timp ziarul[3]. Cariera sa de critic de film, inclusiv susținerea acordată cinematografiei independente americane, este analizată în documentarul For the Love of Movies: The Story of American Film Criticism (2009). În documentar, criticul de la Entertainment Weekly Lisa Schwarzbaum își amintește entuziasmul de a avea o femeie ca recenzent principal la The New York Times. Într-un interviu acordat în 2005 lui Aaron Aradillas pe Rockcritics.com, Maslin a explicat că a renunțat la recenzarea filmelor din cauza epuizării profesionale, exprimându-și recunoștința că s-a terminat când s-a întâmplat[4]. Cineastul Harmony Korine(d), al cărui debut regizonal în lungmetraj Gummo (1997) a fost numit de Maslin, în mod celebru, „cel mai prost film al anului”[6][7][8], a remarcat că Maslin a încetat să mai lucreze ca critic de film la scurt timp după aceea[9][10].
Din 1994 până în 2003, Maslin a fost o invitată frecventă în cadrul emisiunii Charlie Rose, având 61 de apariții în emisiune[11].
Din 2000, a lucrat ca recenzent de carte pentru The New York Times; din 2015, în calitate de colaborator, spre deosebire de statutul său anterior de critic cu normă întreagă[3]. Începând din 2023, Maslin continuă să recenzeze cărți pentru ziar, deși sporadic. În recenzia sa pentru romanul lui Dennis Lehane, Small Mercies, ea a speculat că acesta ar putea fi ultimul roman al autorului, încheind cu: „În materie de epitafuri, ai putea face mult mai rău.”[12] Printre recenziile sale se numără numeroase descoperiri entuziaste de scriitori de romane polițiste care erau pe atunci necunoscuți, prima evaluare americană a unui roman de Elena Ferrante(d) și un eseu din 2011 despre memoriile lui Joyce Carol Oates rămase văduvă, A Widow’s Story, care i-a ofensat pe unii dintre admiratorii lui Oates[13][14].
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Janet Maslin” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- ↑ „Maslin Bails, Critics Rail (Maslin pleacă, criticii protestează)” (în engleză). Salon. . Arhivat din original în . Accesat în .
- 1 2 3 „Times book critic Janet Maslin shifts into contributing role (Criticul de carte al Times, Janet Maslin, trece într-un rol de colaborator)” (în engleză). Politico. . Accesat în .
- 1 2 Aradillas, Aaron. „She's something else. Janet Maslin in a rockcritics.com interview (Ea este altceva. Janet Maslin într-un interviu pentru rockcritics.com)” (în engleză). Rock Critics Archives. Arhivat din original în . Accesat în .
- 1 2 „New Assignments for 3 Times Critics (Noi însărcinări pentru 3 critici ai Times)” (în engleză). The New York Times. . Accesat în .
- ↑ Maslin, Janet (). „Cats, Grandma and Other Disposables (Pisici, bunică și alte articole de unică folosință)” (în engleză). The New York Times. Accesat în .
- ↑ Keogan, Natalia (). „Gummo and the Tradition of American Cruelty (Gummo și tradiția cruzimii americane)” (în engleză). Paste. Accesat în .
- ↑ Jenkins, David (). „What's so great about Harmony Korine's Gummo? (Ce este atât de grozav la filmul Gummo al lui Harmony Korine?)” (în engleză). Little White Lies. Accesat în .
- ↑ Baron, Zach (). „Harmony Korine's Hi-Tech Vision for the Future of Movies (Viziunea hi-tech a lui Harmony Korine pentru viitorul filmelor)” (în engleză). GQ. Accesat în .
- ↑ Schimkowitz, Matt (). „Harmony Korine is too busy admiring stomachs to direct a script Terrence Malick wrote for him (Harmony Korine este prea ocupat să admire stomacuri pentru a regiza un scenariu pe care Terrence Malick l-a scris pentru el)” (în engleză). The A.V. Club. Accesat în .
- ↑ „Janet Maslin” (în engleză). Charlie Rose. Accesat în .
- ↑ „Recent and archived work by Janet Maslin for The New York Times (Lucrări recente și arhivate de Janet Maslin pentru The New York Times)” (în engleză). The New York Times. Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Janet Maslin vs. Joyce Carol Oates's 'Widow's Story' (Janet Maslin vs. „Widow's Story" de Joyce Carol Oates)” (în engleză). The Wire. . Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Unethical, Immoral. Crude and Cruel and Unconscionable (Lipsit de etică, imoral. Brutal, crud și de neiertat)” (în engleză). Crossing the Border. . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Recent and archived work by Janet Maslin for The New York Times (Lucrări recente și arhivate de Janet Maslin pentru The New York Times)” (în engleză). The New York Times. Accesat în .
- „Archives of film reviews by Janet Maslin (Arhiva recenziilor de film de Janet Maslin)” (în engleză). The New York Times. Accesat în .
- „Janet Maslin” (în engleză). IMDb. Accesat în .
